Prejudecăți cognitive: de ce luăm decizii iraționale?

Postat de February 24, 2014 Resurse Nici un comentariu

În ultimele decenii psihologii au descoperit că modul în care gândim este afectat de propriile noastre prejudecăți.

Unii psihologi afirmă că incompetentul nu știe că este incompetent, alții ne arată de ce ne este greu să ne evaluăm propriile noastre emoții si de ce ne simțim mai atrași de anumiți oameni.

Multe dintre prejudecățile noastre iau naștere atunci cînd mintea noastră o ia pe scurtătură pentru a ne descurca în această lume complicată. Din păcate, din această cauză s-ar putea să luăm și decizii iraționale.

Înțelegerea modului în care ne afectează prejudecățile ne va ajuta să luăm decizii mai bune în fel de fel de situații, atât acasă, cât și la locul de muncă. În plus ne va ajuta să înțelegem cum funcționează mintea noastră.

Iluzia deținerii controlului: merită să te mințim?
Este corect să credem că deținem controlul asupra vieții noastre?
“Iluzia controlului” se caracterizează prin faptul că tindem să supraestimăm capacitatea noastră de a deține controlul asupra evenimentelor din viața noastră. Acest lucru a fost dovedit în urma nenumăratelor studii din ultimele patru decenii.

De exemplu: alegem un măr delicios. Credem că am făcut o alegere foarte bună (când de fapt toate merele pe care le avem în față erau la fel de gustoase).

Altceva: jucăm la  loto ca să câștigăm cîteva milioane. Presupunem că dacă alegem anumite numere vom cîștiga. De fapt numerele cîștigătoare sunt complet aleatorii, astfel că alegerea noastră nu poate influența cu nimic extragerea lor. Deși cei mai mulți dintre noi știu și acceptă acest lucru, încă sperăm că mai contează ce numere alegem.

Uneori, această iluzie dă impresia că se întîmplă ceva magic. Participanții unui studiu urmăreau cum cineva încerca să înscrie coșuri cu o minge de baschet în miniatură (Pronin et al., 2006). Cum participanții voiau ca acea persoană să marcheze, atunci cînd acesta  reușea, ei considerau că reușita lui li se datora și lor, cu toate că ei nu puteau influența cu nimic aruncările. Între ceea ce voia grupul și performanța persoanei ce arunca la coș nu exista nici o legătură.

Se aseamănă cu pietonii din orașul nostru ce încă mai apasă pe butonul de schimbare a semaforului, cu toate că nu ei determină schimbarea culorii lui. Toate semafoarele sunt programate, primăria nu mai plătește și demontarea butonului. Pietonii se simt bine pentru că au impresia că dețin controlul asupra traficului. Ne simțim bine atunci când facem ceva, ne dă impresia că există un efect (chiar dacă nu e deloc așa).

O iluzie benefică?

Cu toate acestea unii susțin că iluzia deținerii controlului este uneori benefică, deoarece ne poate încuraja să ne asumăm anumite responsabilități. Cam așa este când cineva este diagnosticat cu o boală și vrea să preia controlul începînd cu ce medicamente să ia, să-și schimbe dieta sau un alt aspect al stilului de viață. Nimic din toate astea nu influențează de fapt evoluția bolii.

Există studii ce spun că pacienții din spitale care sunt capabili să-și administreze calmante de obicei își administrează doze mai mici decât cele prescrise de medici, dar durerea este mai redusă (Egan, 1990: Ce înseamnă ca un pacient să dețină controlul?).

Senzația deținerii controlului ne motivează să facem și alte lucruri, chiar atunci când șansele noastre de reușită sunt mici. Vrem să ne depunem actele la mai multe locuri de muncă, cu toate că știm că deținem prea puțin control asupra deciziei de a fi angajat. Cu toate astea o facem, pentru că dacă nu facem nimic, nu suntem angajați. Așa că ne mobilizăm, ne refacem CV-ul și ne pregătim de interviu.

Dar iluzia deținerii controlului nu este doar benefică.

Revenim la discuția despre loterie, extrapolînd-o în domeniul piețelor financiare. De multe ori comercianții au impresia că au un control mai bun asupra pieței decât în realitate. De fapt, un studiu a arătat că situația comercianților ce cred că dețin controlul asupra pieței este invers proporțională cu performanțele lor reale (O’Creevy & Nicholson, 2010). Nu este decît o avertizare pentru cei care nu iau în calcul forțele ce crează și mențin haosul.

În general, unii susțin că iluzia deținerii controlului ne limitează învățarea din propriile noastre greșeli și ne face insensibili la feedback. Când simțim că suntem responsabili de ceva, avem mai multe șanse să ignorăm semnalele de avertizare ce vin din domeniu în care credem că deținem controlul. De fapt, a existat un experiment ce a arătat că cu cît ai impresia că deții controlul, cu atât iluzia este mai mare (Fast et al., 2009).
http://www.youtube.com/watch?v=UhfXa6IaY5U

Aceasta se vede foarte bine mai ales în domeniul politic. Dictatorii sunt cel mai bun exemplu. Chiar dacă la începutul implicării lor au luat decizii bune pentru a redresa o anumită situație, controlul absolut face ca situația generală să se înrăutățească vizibil și iremediabil. Singura soluție este renunțarea la controlul absolut.

Raspundeti

Adresa dumneavoastra de email nu va fi publicata.