Spre deosebire de animale care urmează instintiv fazele vieții, omul este înstare să își planifice viața. Țelurile sale sunt atinse în ciuda circumstanțelor potrivnice. Omul este capabil să pună la cale ceva și să ducă la bun sfîrșit ceea ce a plănuit, cu ajutorul unor funcții cognitive numite și rutine sau deprinderi executive, adică executorii, de acțiune. De fapt acestea concură la viețuirea cu succes.
Cu alte cuvinte, exercitarea acestor deprinderi pot propulsa o persoană, o familie, o comunitate sau chiar o țară spre atingerea unui anumit obiectiv. Condusă de scop viața unui om capătă o însemnătate diferită față de cea a unuia care nu face vreo distincție între urgent și important. Aceasta se întîmplă datorită eficientizării și conștientizării vieții, a deciziilor luate conștient, nu instinctiv, organizat conform unor planuri gîndite nu improvizate aflate la cheremul emoțiilor.
La modul general aceste deprinderi ne ajută nu numai să avem succes în viață, ci ele ne formatează modul cu ne trăim viața. Din multitudinea de căi ce ne stau înainte deprindem care este scopul primordial al vieții noastre, iar apoi ne concentrăm să găsim soluții la problemele ce ne stau în calea atingerii acestui scop.
Cele mai importante deprinderi ce ne asigură succesul ar fi abilitatea de a planifica, de a ne organiza, de a gestiona timpul, folosirea eficientă a memoriei și auto-eficientizarea. Ele ne ajută să ne imaginăm viitorul, drumul pe unde trecem spre a ajunge la scopul final și resursele necesare pentru a ajunge la capătul său. În afară de acestea vom fi capabili să ne menținem concentrarea asupra obiectivului, în ciuda unor evenimente ce ne pot face să ne piedem concentrarea și continuitatea.[1]
Planificarea este acea abilitatea care ne ajută să trasăm un drum spre obiectivul final al călătoriei noastre ajutîndu-ne să ne decidem și să ne concentrăm asupra a ceea ce este important în a ne atinge obiectivul sau a realiza sarcina încredințată.
Organizarea este abilitatea de a concepe și perfecționa modalități și sisteme optime capabile să gestioneze informațiile sau materialele folosite.
Gestionarea timpului sau mai nou, managementul timpului, constituie capacitatea de a încadra proiectul într-un timp alocat, fără a depăși limitele sau termenele. În acest caz pierderea timpului contrastează flagrant cu sentimentul că timpul este important și o dată scurs, el este pierdut și nu se mai întoarce.
Folosirea eficientă a memoriei presupune capacitatea de a ține cont de informațiile relevante atunci cînd îndeplinim sarcini complexe, dar și capacitatea de a aplica învățăminte sau experiențe trecute în prezent sau în viitor.
Autoeficientizarea sau autoaprecierea este aca deprindere prin care suntem capabili să apreciem care este faza în care se află proeictul nostru și care sunt schimbările necesare pentru a-l finaliza.
Pe lîngă aceste deprinderi de execuție, mai avem nevoie de încă cîteva ce ne vor ajuta să ne protejăm și conservăm un anumit comportament necesar pentru a ne atinge scopul programat. Printre ele se găsesc inhibarea reflexelor, controlul emoțiilor, concentrarea atenției, abordarea sarcinilor, flexibilitatea și continuitatea urmăririi scopului final.[2]
[1] Dawson Peg, Guare Richard, Executive Skills in Children and Adolescents. A Practical Guide to Assessment and Intervention, second edition, The Guildford Press, London, New York, 2010, p. 1,
[2] Peg, Guare, Executive, p. 2.
